Bewertung: 0 von 5 Sternen
0 Bewertungen
Wird geladen
LC![]()
author
Lili Craciun
Nascuta in judetul Bacau, crescuta si scolita in Falticeni, autoarea si-a desavarsit studiile in Iasi, unde a urmat cursurile facultatilor de Filozofie si, mai apoi, de Drept. Despre debutul la vâr...mehr sehenNascuta in judetul Bacau, crescuta si scolita in Falticeni, autoarea si-a desavarsit studiile in Iasi, unde a urmat cursurile facultatilor de Filozofie si, mai apoi, de Drept. Despre debutul la vârsta maturitatii depline, Lili Craciun spune pe blogul ei, www.justitieoarba.com: „Scriu dintotdeauna. De cand eram foarte tanara. Numai ca m-am ridicat din copilarie cu jena de a nu imparti cuvinte goale, care nu spun nimic. Mi-a fost teama sa nu imprastii scrieri fara miez si substanta. M-am speriat ca sunt prea comuna, ca vorbele mele, asternute pe hartie, nu transmit senzatii si sentimente pe cat mi-as fi dorit. Am crezut ca sunt una printre atatea altele. Ca doar mi se pare ca destinul m-a inzestrat cu har. Asa ca mi-am ascuns cuvintele. Unele s-au pastrat prin caietele de amintiri, altele zac si acum prin podul casei parintilor mei. Multe dintre ele au luat drumul focului din soba, aprins de tata iarna, cand vantul vajaia la ferestre. Mai tarziu, lucruri, mereu mai importante, au amanat cuvintele. Am pus pe primul plan altceva sau pe altcineva. Sa studiez, sa-mi fac o cariera, sa fiu sotie exemplara, sa nasc, sa cresc copii. Sa plang iubiri pierdute sau sa ma bucur de altele noi. Si fiecare zi trecuta, insemna un maine al scrisului pe care il visam peste noapte. O promisiune fara viitor, pentru ca mainele devenea mereu azi. Si alte si alte lucruri treceau inaintea cuvintelor. Nici nu stiu cand m-am regasit. Poate ca lacrima, ascunsa dupa o stea, m-a scuturat facandu-ma sa ma reintorc. Poate ca m-a ars amintirea promisiunii si am redescoperit cuvintele. Poate ca iubirea celor care m-au sustinut cand nu eram printre ei m-a vindecat. Sau poate ca voi, cei care ma cititi, ma impingeti sa scormonesc in suflet dupa alte si alte intamplari, nascand in mine increderea ca, totusi, am ceva de spus, ca nu-s anosta iar cuvintele nu zboara fara sens pe foaia de hartie”.weniger sehen